Despre noi
Mă numesc Ilse Jochems și am 23 de ani. Am studiat la Universitatea de Științe Aplicate HAS, iar după absolvire m-am alăturat pepinierei de arbori a familiei mele, așa că acum lucrez aici și predau cu jumătate de normă în învățământul gimnazial pre-vocațional (VMBO), deci îi învăț pe elevii cu vârste între 12 și 16 ani despre sectorul verde.
Pepiniera de aici este o pepinieră de plante în containere cu o suprafață de 10 ha, unde se cultivă mai ales Pieris, Hebe, conifere și ierburi. O gamă largă de soiuri. Unchiul meu are și el o pepinieră într-un sat din apropiere, iar împreună, cele două pepiniere ale noastre au o societate comercială numită About Plants Zundert b.v. About Plants Zundert b.v. comercializează produsele noastre și ale altor pepiniere din zonă, ceea ce ne permite să garantăm tranzacțiile în aceeași zi și să ne extindem și mai mult gama de produse. Majoritatea clienților noștri sunt centre horticole și peisagiști din Olanda și din străinătate.
De ce ai hotărât să intri în afacerea de familie?
Cred că întotdeauna mi-a plăcut pepiniera. Încă de mică am petrecut timp în pepinieră când eram acasă după orele de școală sau în vacanțe, construind căsuțe din lădițele din seră. La vârsta de 13-14 ani am început să ajut sâmbăta și în vacanțe. Pe la jumătatea liceului mă hotărâsem deja că voi studia horticultură și culturi arabile, deci atunci am ales cu adevărat plantele. Până în ultimul semestru la Universitatea HAS eram hotărâtă să intru direct în afacerea de familie după terminarea studiilor, dar apoi mi-a reținut atenția un e-mail despre posibilitatea de a lucra ca profesoară, ceea ce m-a atras. Acum că sunt profesoară cu normă parțială, îmi place foarte mult să le trezesc copiilor pasiunea pentru subiectele verzi precum înmulțirea plantelor, peisagistică, meseria de florar și plante în general, dar n-aș putea niciodată să fac acest lucru cu normă întreagă... Mă bucur că pot face jumătate din fiecare. Iar în cele din urmă am de gând să mă dedic întru totul pepinierei și să renunț la predatul la școală, asta vreau cu adevărat. Însă este bine să dobândesc experiență, lucrând pentru alt angajator, cunoscând oameni noi și învățând lucruri noi. Nu înseamnă nici că nu voi mai preda deloc. Sper să predau în viitor în propria mea clasă de la pepiniera noastră, la propriii mei cursanți de toate vârstele.
De anul viitor (2022) voi preda maximum 2,5 zile pe săptămână, iar în restul timpului voi lucra acasă, în pepinieră. Fratele meu mai mic vine și el acasă. În prezent e peisagist, dar în viitor vom conduce împreună pepiniera. Încă avem o mulțime de lucruri de stabilit, cum ar fi modul de împărțire a sarcinilor de lucru. Lui nu-i place deloc munca în interior, deci probabil că o parte din activitatea de birou îmi va reveni automat mie, dar vom mai vedea. Având în vedere cunoștințele pe care le am, aș putea și să mă ocup de partea de producție, îmi pare foarte interesantă și aceasta. Însă, realist vorbind, văzându-i pe mama și pe tata administrând afacerea în prezent, e prea mult pentru o singură persoană să se ocupe de producție, finanțe, vânzări și de tot restul. Deci vom împărți responsabilitățile între noi.
Care a fost primul lucru pe care l-ați schimbat? De ce?
Ca profesoară, văd cu ochii mei că nu vom avea în viitorul apropiat suficienți oameni în sectorul verde. Ani întregi nu am avut nici în pepinieră angajați tineri. Acum avem un grup de cincisprezece adolescenți care vin sâmbăta, dar aceștia nici măcar nu studiază horticultură, ci vor să lucreze în asistență medicală, tâmplărie și chiar coafură! Cred că trebuie să le oferim tinerilor posibilitatea de a cunoaște munca în pepinieră, trebuie să știe cum e, altfel nu vom putea niciodată să aducem angajați buni. Există prea multe prejudecăți în legătură cu sectorul verde. Oamenii își imaginează că lucrăm toată ziua afară, pe frig și ploaie, în noroi până la genunchi. Sau mai sunt oameni care spun că le place partea „verde”, dar se tem de insecte. Dar știți, majoritatea insectelor sunt foarte bune, de fapt!
Cu asociația pepinierelor din regiunea noastră, TreePort, am demarat vara trecută o campanie denumită „Groen; Zeker doen!” („Verde, categoric!”). Am intervievat și filmat cincisprezece profesioniști tineri care lucrează în sectorul verde, și nu doar tineri cultivatori. Vrem să arătăm toate aspectele sectorului verde, există mult mai mult decât doar plante: există tehnologie, automatizare și mecanizare, inovare, marketing, vânzări... Toate acestea fac parte din munca „în sectorul verde” și sunt puțini cei care își dau seama de acest lucru. Asta am dori să schimbăm. Trebuie să le trezim mai multor tineri interesul față de sectorul nostru.
În legătură mai directă cu pepiniera noastră și cu procesele de afaceri, sunt câteva lucruri pe care am început să le perfecționez treptat. Lucruri relativ mici, despre care tata a zis inițial „nu, nu e bine”, dar apoi le-am încercat și ne fac să lucrăm puțin mai eficient, cum ar fi reamenajarea halei în care pregătim comenzile. După aceea, recunoaște și tata că da, de fapt e mai bine așa. Avem deja certificarea MPSA+ și lucrez la obținerea unui certificat de calitate MPS-GAP, deci în curând vom avea un audit în acest scop. Sunt lucruri la care părinții mei poate că nu s-au gândit în trecut, dar pe care trebuie să le avem pregătite pentru viitor.
Ce va aduce viitorul?
Cred că încă mai este loc să ne extindem puțin, să dezvoltăm afacerea. Tata spunea că nu vrea să se extindă, dar tocmai a intrat aici și l-ai auzit, acum spune că își dorește o creștere. La Universitatea HAS am învățat că stagnarea e sinonimă cu declinul într-o afacere ca a noastră. Prin urmare, mă bucur că tata pare să se fi răzgândit! Mă aștept să purtăm multe discuții despre viitor în următorul an, în special după ce vine acasă și fratele meu, Ruud. Părinții mei mă implică deja în proiectele mai mari. De exemplu, intenționăm să construim un depozit nou, iar planurile arhitectului le analizăm împreună. Mama și tata au construit această afacere de la zero, deci le e greu să lase lucrurile din mâini, tatălui meu chiar mai greu decât mamei. Însă comunicând deschis și discutând, sunt sigură că vom găsi soluția.
În viitor aș dori și să mențin gama noastră de produse cât mai atractivă. Avem destul de multe plante speciale, brevetate, soiuri care nu se pot găsi cu ușurință nicăieri altundeva. Poate că va fi nevoie să ne analizăm gama actuală, eventual și să facem niște schimbări. De exemplu: avem 30 de soiuri de Pieris, chiar trebuie să le păstrăm pe toate 30? Am putea adăuga ceva diferit, nou și interesant. Cea mai mare speranță, cel mai mare vis al meu este să îmi creez propriul soi de plantă și să îl comercializez. Ar fi fantastic!
Generații: Ilse Jochems, 23 de ani, a doua generație
Pepiniera: Jochems-Van Opstal, Olanda
Încă avem o mulțime de lucruri de tability, cum ar fi modul de împărțire a sarcinilor de lucru.
WEBSITE
Încă avem o mulțime de lucruri de tability, cum ar fi modul de împărțire a sarcinilor de lucru.
Pepiniera: Jochems-Van Opstal, Olanda
Generații: Ilse Jochems, 23 de ani, a doua generație
WEBSITE
Despre noi
Mă numesc Ilse Jochems și am 23 de ani. Am studiat la Universitatea de Științe Aplicate HAS, iar după absolvire m-am alăturat pepinierei de arbori a familiei mele, așa că acum lucrez aici și predau cu jumătate de normă în învățământul gimnazial pre-vocațional (VMBO), deci îi învăț pe elevii cu vârste între 12 și 16 ani despre sectorul verde.
Pepiniera de aici este o pepinieră de plante în containere cu o suprafață de 10 ha, unde se cultivă mai ales Pieris, Hebe, conifere și ierburi. O gamă largă de soiuri. Unchiul meu are și el o pepinieră într-un sat din apropiere, iar împreună, cele două pepiniere ale noastre au o societate comercială numită About Plants Zundert b.v. About Plants Zundert b.v. comercializează produsele noastre și ale altor pepiniere din zonă, ceea ce ne permite să garantăm tranzacțiile în aceeași zi și să ne extindem și mai mult gama de produse. Majoritatea clienților noștri sunt centre horticole și peisagiști din Olanda și din străinătate.
De ce ai hotărât să intri în afacerea de familie?
I think I’ve always liked the nursery. Since a very young age, I’ve spent time on the nursery when I was at home after school or during holidays, building huts from crates in the greenhouse. At 13-14 I started helping out on Saturdays and in school holidays. About halfway through my secondary school I had my mind made up that I was going to study horticulture & arable farming, so that’s when I really chose plants. Until my very last semester at HAS University I was set to go straight into the family business after I finished my studies, but then there was this email that caught my eye, about the opportunity to become a teacher, which really appealed to me. Now that I am a part-time teacher, I really love it, getting kids passionate about green subjects, like plant propagation, landscaping, becoming a florist, and plants in general, but I could never do this full-time…I’m glad I can do half-half. And eventually my plan is to be fully committed to the nursery and stop teaching at school, that’s what I really want. But it’s good to gain the experience, working for another employer, meeting new people and learning new things. It also doesn’t mean I will stop teaching completely. Hopefully I will be teaching in my own classroom at our tree nursery in future, to my own students of all different ages.
From next year (2022) I’ll do a maximum of 2.5 days per week of teaching and the rest I’ll be working at home in the nursery. My younger brother is coming home too, he is currently a landscaper, but he and I will be running the nursery together in future. We still have plenty of things to figure out, like how the workload will be divided. He’s definitely not an indoor type, though, so it might well be that some of the office business will automatically fall onto me, but we will see. With my knowledge, I could also run the plant production side of things, I find it very interesting, too. But realistically, watching how mum and dad currently run the business, it is too much for one person to run the production and finances and sales and everything else. So we will divide it between us.
Care a fost primul lucru pe care l-ați schimbat? De ce?
Ca profesoară, văd cu ochii mei că nu vom avea în viitorul apropiat suficienți oameni în sectorul verde. Ani întregi nu am avut nici în pepinieră angajați tineri. Acum avem un grup de cincisprezece adolescenți care vin sâmbăta, dar aceștia nici măcar nu studiază horticultură, ci vor să lucreze în asistență medicală, tâmplărie și chiar coafură! Cred că trebuie să le oferim tinerilor posibilitatea de a cunoaște munca în pepinieră, trebuie să știe cum e, altfel nu vom putea niciodată să aducem angajați buni. Există prea multe prejudecăți în legătură cu sectorul verde. Oamenii își imaginează că lucrăm toată ziua afară, pe frig și ploaie, în noroi până la genunchi. Sau mai sunt oameni care spun că le place partea „verde”, dar se tem de insecte. Dar știți, majoritatea insectelor sunt foarte bune, de fapt!
Cu asociația pepinierelor din regiunea noastră, TreePort, am demarat vara trecută o campanie denumită „Groen; Zeker doen!” („Verde, categoric!”). Am intervievat și filmat cincisprezece profesioniști tineri care lucrează în sectorul verde, și nu doar tineri cultivatori. Vrem să arătăm toate aspectele sectorului verde, există mult mai mult decât doar plante: există tehnologie, automatizare și mecanizare, inovare, marketing, vânzări... Toate acestea fac parte din munca „în sectorul verde” și sunt puțini cei care își dau seama de acest lucru. Asta am dori să schimbăm. Trebuie să le trezim mai multor tineri interesul față de sectorul nostru.
În legătură mai directă cu pepiniera noastră și cu procesele de afaceri, sunt câteva lucruri pe care am început să le perfecționez treptat. Lucruri relativ mici, despre care tata a zis inițial „nu, nu e bine”, dar apoi le-am încercat și ne fac să lucrăm puțin mai eficient, cum ar fi reamenajarea halei în care pregătim comenzile. După aceea, recunoaște și tata că da, de fapt e mai bine așa. Avem deja certificarea MPSA+ și lucrez la obținerea unui certificat de calitate MPS-GAP, deci în curând vom avea un audit în acest scop. Sunt lucruri la care părinții mei poate că nu s-au gândit în trecut, dar pe care trebuie să le avem pregătite pentru viitor.
Ce va aduce viitorul?
Cred că încă mai este loc să ne extindem puțin, să dezvoltăm afacerea. Tata spunea că nu vrea să se extindă, dar tocmai a intrat aici și l-ai auzit, acum spune că își dorește o creștere. La Universitatea HAS am învățat că stagnarea e sinonimă cu declinul într-o afacere ca a noastră. Prin urmare, mă bucur că tata pare să se fi răzgândit! Mă aștept să purtăm multe discuții despre viitor în următorul an, în special după ce vine acasă și fratele meu, Ruud. Părinții mei mă implică deja în proiectele mai mari. De exemplu, intenționăm să construim un depozit nou, iar planurile arhitectului le analizăm împreună. Mama și tata au construit această afacere de la zero, deci le e greu să lase lucrurile din mâini, tatălui meu chiar mai greu decât mamei. Însă comunicând deschis și discutând, sunt sigură că vom găsi soluția.
În viitor aș dori și să mențin gama noastră de produse cât mai atractivă. Avem destul de multe plante speciale, brevetate, soiuri care nu se pot găsi cu ușurință nicăieri altundeva. Poate că va fi nevoie să ne analizăm gama actuală, eventual și să facem niște schimbări. De exemplu: avem 30 de soiuri de Pieris, chiar trebuie să le păstrăm pe toate 30? Am putea adăuga ceva diferit, nou și interesant. Cea mai mare speranță, cel mai mare vis al meu este să îmi creez propriul soi de plantă și să îl comercializez. Ar fi fantastic!